Poate fi justificat acest razboi?
Razboiul pregatit de SUA este un act fatis de agresiune īmpotriva poporului irakian. Nu are nimic progresist. Toate argumentele folosite pentru justificarea lor sunt monstruos de false. Trimiterea de inspectori acolo nu este decīt un pretext pentru a putea īnsela opinia publica si de a cīstiga timpul necesar pentru americani de a-si concentra fortele īn zona. Nu are nici o legatura cu “armele de distrugere īn masa”. Indiferent ce vor face irakienii, ei nu vor scapa de agresiune.
Farsa “inspectiei” a fost data la iveala. Nu s-a gasit nici o dovada pentru acuzatiile americane. Ultima echipa de controlori ONU spune ca a distrus deja 95% din armele de nimicire īn masa detinute de Irak. Daca erau, ar mai fi ramas foarte putine. Īn orice caz, dupa mai bine de 10 ani de sanctiuni economice, forta militara a Irakului este mult redusa. Nu are nici o sansa īn fata SUA, care detine cel mai mare stoc de arme de distrugere īn masa detinut vreodata de vreun stat īn īntreaga istorie.
De fapt planul de invazie a Irakului a fost pus la punct cu multa vreme īnainte de craciun, adica īnainte de inspectiile lui Blix. Devine evident ca armele acelea nu au nici o legatura cu agresiunea americana. Problema centrala este schimbarea regimului - īnlocuirea lui Saddam cu o marioneta americana.
Blix si echipa lui au rolul de provocatori. Irakienii au fost provocati īn mod repetat īn speranta ca ei vor raspunde prin forta. Asa ar fi aparut pretextul pentru īnceperea ostilitatilor. Bagdadul i-a acuzat de spionaj - si probabil ca asa si este. Scopul lor nu este acela de a opri razboiul, ci acela de a gasi pretexte pentru el.
Mai recent, īncercarea de a numi agresiunea īmpotriva Irakului ca “razboi terorii” nu are sanse de succes. Nu exista nici urma de legatura īntre Irak si Al Qaida. Pretentia CIA de a fi descoperit o “celula al-Qaida” īn nordul Irakului este ridicola: Bagdadul nu mai conroleaza de 12 ani zona aceea. Nimic de mirare, deoarece regimul de la Bagdad este laic si a fost privit dintotdeauna cu ochi rai de fundamentalistii islamici, (īncepīnd chiar cu ayatollahul Homeini!). Pe de alta parte un an si jumatate, cīt a trecut de la 11 septembrie 2001 ar fi fost un timp suficient de a dezvalui implicarea Irakului īn atacul terorist. Totusi asa ceva nu s-a gasit. Printre presupusii teroristi nu era nici un irakian, majoritatea erau sauditi. Si totusi, Bush nu vrea sa bombardeze Riadul, ci Bagdadul!
Razboi pentru democratie
Al doilea argument este ca razboiul ar instaura democratia īn Irak. Ideea imperialismului american care ar aduce democratie poporului irakian ar fi comica daca nu ar avea implicatii atīt de serioase. Scopul lui Bush si gasca nu e de a aduce democratie īn Irak, ci acela de a instaura un regim marioneta - asa cum au facut īn Afganistan - regim dependent de vointa Washingtonului. Atacurile īmpotriva dictaturii irakiene din partea lui G. W. Bush sunt doar manifestari de ipocrizie. Bush si Blair deplīng cu lacrimi de crocodil lipsa de democratie īn Irak, dar nu o observa īn Arabia Saudita, unde nu se stie de alegeri libere si de libertatea presei, femeile nu au voie sa conduca automobilul si īn caz de adulter sunt ucise cu pietre iar hotilor li se taie mīna. Ce sa mai vorbim de democratia din Turcia, celalalt pion american din zona? Regimului burghez din Turcia īi pasa prea putin de drepturile omului: mii de sindicalisti zac īn temnite, detinutii sunt asasinati īn celule si de douazeci de ani se duce un razboi īmpotriva poporului kurd, soldat cu mii de sate distruse. Ei bine, acest regim se alatura cruciadei americane pentru democratie īn Irak si pentru drepturile kurzilor! Chiar si ultimul detaliu ar fi suficient pentru a demonstra falimentul moral si ipocrizia īntregii aventuri.
Argumentul ca Saddam este un dictator feroce ar avea ceva greutate daca nu ar fi la fel de adevarat ca SUA si Anglia stiu asta de douazeci de ani dar au continuat sa īl sprijine si sa īl finanteze chiar dupa ce au aflat ca a folosit arma chimica īmpotriva kurzilor. De fapt mare parte din stocurile de arme chimice erau produse chiar de SUA si Anglia, inclusiv cele de arme bacteriologice - bomba cu antrax!
Toata istoria secolului XX ne arata ca imperialismul american nu a avut niciodata probleme cu dictatorii, cu conditia ca acestia sa sprijine interesele americane īn zona. Argumentul democratiei nu are nici o valoare atunci cīnd este adus de acesti domni. Sarcina de a-l rasturna de la putere pe Saddam trebuie rezolvata de poporul irakian si de nimeni altul.
Problema nationala
Interesul poporului irakian nu intra īn calculele acestor domni. Nicaieri imperialistii nu sunt prietenii popoarelor. Totusi, uneori ei pot folosi aspiratiile nationale ale unor popoare - īn cazul acesta kurzii si siitii - īn propriile scopuri - dar aceste popoare ar trebui sa stie sa nu se bazeze pe bunavointa imperialistilor, idiferenti la suferintele lor.
Repetam ca atīt SUA cīt si Marea Britanie nu au comentat oficial nicicum bombardarea civililor irakieni kurzi cu arme chimice īn anii ’80, īn timpul razboiului cu Iranul desi presa vremii a protestat multa vreme. Comertul cu arme īntre ei si Saddam era prea lucrativ pentru a se īmpiedica īn asemenea fleacuri. Atīta vreme cīt ucidea iranieni sau kurzi de ai lui, Saddam era bun. Īn 1983, pe vremea lui Reagan, ministrul american de aparare Donald Rumsfeld l-a vizitat pe dictator la Bagdad, tocmai cīnd armata irakiana folosea gaze de lupta īmpotriva Iranului. Cam īn aceeasi perioada americanii l-au inventat pe Bin Laden si Qaida , care erau foarte buni atīta vreme cīt se margineau la a ucide rusi si afgani de stīnga. Imperialismul american este vinovat de crearea acestor monstri pe care acum īi demonizeaza.
Īn 1990, cu un an īnainte de Razboiul din Golf, amricanii i-au trimis lui Saddam motoare de elicoptere, 21 culturi de anthrax si sute de tone de sarin - cel mai asasin gaz de lupta. Aveau informatii despre Irak de la bazele lor AWAX din Arabia Saudita.
Americanii si englezii nu pot pleda nici ignoranta. Au stiut despre crimele dictatorului. Exact pe cīnd asasina civilii kurzi la Halabja īn 1988 Londra a trimis un ministru la Bagdad pentru a negocia afaceri. Dupa ce a omorīt 5000 de kurzi cu gaze toxice, Londra i-a dat un credit de 340 milioane lire sterline iar americanii īnca un miliard de dolari.
Īn decembrie 2002 americanii au confiscat documentul de 12000 de pagini trimis de guvernul irakia. Scuza era ca acolo sunt “informatii confidentiale” si ca mai trebuie “putin prelucrat”. Asa de bine l-au prelucrat īncīt la membrii nepermanenti ai Consiliului de Securitate a ajuns un sfert din document. Motivul real era ca au vrut sa acunda documentele legate de cele 150 de firme americane, engleze, franceze si altele care au furnizat Irakului tehnologia si materiale de razboi nepermise - cum ar fi scandalul “super tunului” īn Anglia. Vor sa ascunda urmele care ar dezvalui complicitatea dintre ei si dictatorul de azi!
Asa ca protestele lor despre crimele Irakului sunt ipocrizie. Invazia planificata asupra Irakului nu are de a face cu democratia sau drepturile omului. Este un exercitiu de cinism. Merita reamintit ca cei care au bombardat primii satele kurde au fost englezii īn anii ’20 si ca īn 1919 Winston Churchill (pe atunci ministru de razboi) era partizanul declarat al utilizarii armei chimice īmpotriva “triburilor necivilizate” - adica a kurzilor. Atunci a fost primul bombardament sistematic īmpotriva civililor din istorie!
Īn 1991, dupa īnfrīngerea irakiana populatia siita din sud a fost īncurajata sa se revolte īmpotriva dictatorului. Dar, sub presiunea Arabiei Saudite, mare dusman al siismului, americanii au stat deoparte si au permis fortelor lui Saddam sa īi macelareasca pe rebeli. Cum mai poate argumenta cineva ca imperialistilor le pasa de minoritatile nationale din Irak?
Un razboi condus de americani de cucerire a Irakului nu va ajuta natiunile oprimate din tara. Ele vor fi manipulate si folosite drept carne de tun, pentru a se reduce numarul pierderilor americane. Dupa aceea vor fi abandonati si tradati.
Sa fie clar: este un act de tradare sa prezinti acest razboi ca pe un mijloc de a se ajunge la autodeterminarea kurzilor. Marele aliat al americanilor, Turcia, nu ar permite asta. Burghezia turca va participa la el nu de dragul democratiei sau al kurzilor, ci este mai interesata de cīmpurile petrolifere de la Kirkuk si Mosul. Ankara a declarat de altfel oficial ca daca kurzii iau aceste zacaminte ea va ocupa prin forta partea kurda a Irakului. Iar americanii vor sta si se vor uita.
Aparam dreptul kurzilor de a avea propria tara. Problema e ca asta se va putea face numai prin rasturnarea revolutionara a regimurilor reactionare de la Bagdad, Teheran si Ankara. Nu poate exista solutie pentru problema kurda pe baze capitaliste. Kurzii trebuie sa se uneasca cu clasa muncitoare din Turcia, Irak si Iran īn lupta pentru putere muncitoreasca si taraneasca. Numai pe baza unei federatii socialiste ar fi posibila si crearea unei Republici Socialiste Kurde autonome, dotata cu cele mai largi drepturi - inclusiv acela de secesiune, daca ei doresc.
Cei care argumenteaza ca singurul mod de a se realiza autonomia kurda este prin sprijinul activ al imperialismului īnsala lumea. E o politica criminala, care va duce si pe siiti si pe kurzi īntr-o īnfundatura. Si nu numai pe ei.
Un razboi fara victime?
Cum imperialistii anglo-americani au īntīlnit o rezistenta neasteptata la ei īn tara, ei īncearca sa convinga opinia publica ca toata afacera va fi o “lovitura chirurgicala” - dirijata exclusiv asupra tintelor militare. Populatia civila nu va avea de suferit, ci va iesi cu flori pe strazi spre a-si īntīmpina eliberatorii. Ca de obicei, avem o prapastie īntre propaganda si realitate.
Desi nu se prea scrie prin presa, aviatia anglo-americana bombardeaza Irakul de zece ani. Anul trecut (2002) Regatul Unit a cheltuit 4 milioane lire sterline cu aceste activitati. Īn urma embargoului - care a distrus economia unei tari odinioara prospere si a aruncat-o īn saracie si disperare - au murit un milion de copii irakieni. Lui Bush nu īi ajunge. Se pregateste de un nou sacrifiu uman.
Evident ca americanii vor cīt mai putine pierderi - pierderi americane. Vor īncepe ca de obicei cu atacuri aeriene nimicitoare pentru a “īmblīnzi” (citeste “spulbera”) apararea antiaeriana si comunicatiile irakiene, īnainte de a trimite soldati pe teren, ca o parte a unui plan de a izola conducerea irakiana īn zone mici. Planul se bazeaza pe 4 divizii americane si una engleza. Planificatorii aveau doua scenarii - atac īn ianuarie (nu s-a putut) sau īn partea a doua a lunii februarie. Enlezii au īn vedere brigaga 7’a blindata (sobolanii desertului, cum le place sa li se spuna) si īnca 200 de tancuri Challanger īmpreuna cu trupe SAS.
Victimele civile ale agresiunii vor fi mult mai multe decīt se sugereaza. Īn primele 48 de ore de la atac vor cadea peste Irak 800 de rachete de croaziera - dublu fata de nuarul total de rachete lansat īn campania de 40 de zile din 1991. Flecareala despre “bombe inteligente” nu merita luata īn considerare. Se stie acum ce au facut acele “bombe inteligente” īn Iugoslavia.
Un purtator de cuvīnt al Pentagonului a spus-o mai pe sleau: ei vor sa distruga Irakul “fizic, emotional si psihologic”. Un strateg militar de-al lor, Harlan Ullman a declarat “Īn tot Bagdadul nu va fi nici o zona sigura Lumea nu a mai vazut pīna acum asa ceva. (…)Veti avea acelasi efect simultan ca la Hirosima, īn cīteva minute”. Iar Bush declara ca este gata sa foloseasca arma nucleara “daca va fi cazul”. Iata fata hidoasa si brutala din spatele mastii de “democratie umanitara”.
Costul īn vieti omenesti va fio teribil. Un raport al Organizatiei ONU pentru sanatate, citat de John Pilger īn The Daily Mirror, 29ianuarie, 2003 estimeaza ca “cel putin 500 000 de oameni vor avea nvoie de ajutor medical īn urma loviturilor directe sau indirecte”. Cantitatea de moarte si suferinta va fi mai mare decīt cea produsa de bombardamente.
Dupa razboiul din 1991 aliatii au lasat īn urma lor cam 300 - 800 tone de uraniu 238 sasracit, īn obuzele antitanc. Consecintele au fost oribile. Uraniul saracit cauzeaza cancer la sīnge, oase si rinichi; dupa explozii ramīn nori de praf radioactiv care intra īn plamīni. Nu poate fi distrus. Mari zone din Irak sunt radioactive si astazi.
Pediatrii din Basra au raportat o crestere de 12 ori a procentului de leucemie la copii fata de nivelul dinaintea razboiului. S-a dublat numarul de malformatii congenitale. D-au nascut copii fara ochi si fara creier, de asa ceva nu se auzise pīna īn 1991. Din cauza sanctiunilor monstruoase īmpotriva Irakului doctorii nu pot avea acces la aparatura performanta, la antibiotice si alte medicamente.
Expertii americani stiu foarte bine lucrurile acestea. Asta ne spune suficient despre sentimentele umanitare ale liderilor civilizatiilor occidentale. Acum ei vor sa mai experimenteze si alte orori pe spinarea nefericitilor irakieni.
Īn ultimele luni a fost o crestere brusca a numarului de bombardamente asupra tintelor irakiene. O crestere a misiunilor de bombardament īn “zonele interzise” de la nord si sud cu 40%. Ca rezultat, apararea antiaeriana de acolo este foarte slabita. Acolo vor intra trupele straine. Am mai atras atentia si alte dati ca razboiul īmpotriva Irakului a īnceput deja.
Scrupulele SUA fata de ONU nu au fost decīt o perdea de fum pentru camuflarea pregatirilor de razboi. De fapt razboiul a si īnceput.
Metode tīlharesti
Īn perioada degenerarii Imperiului Roman, guvernarea era īn mīna unor īmparati nelegiuiti care se comportau ca niste criminali. Asa este si acum īn SUA - reprezentantii elitei conducatoare de la Washington sunt o banda de infractori si mafioti care au adus cu ei morala lumii din care vin: morala crimei organizate. Morala junglei vazuta de toata lumea cu cazul “Enron” se aplica acum īn vastul teren al politicii mondiale.
Indivizii la care ne referim sunt parveniti ignoranti, marginiti si meschini, precum clasa pe care o reprezinta. Nu au finetea vechilor patricieni - Roosevelt sau Kennedy. Īn trecut acestia au facut cam acelasi lucru ca si acestia, dar mai meserias. Pumnul de fier era īnvelit īn manusa de catifea a diplomatiei. Acum nu se mai simte nevoia manusii de catifea. Avantajul pentru noi este ca din ce īn ce mai multa lume īncepe sa īsi dea seama de natura adevarata a imperialismului. Liderii de azi ai imperialismului sunt oameni ai banului. Ei nu vad mai departe de contul lor īn banca. Politica lor externa numerge mai departe de amenintarea cu forta si folosirea fortei. Multi dintre ei ar trebui sa fie la īnchisoare pentru malversatiuni financiare. Nu, ei conduc “lumea civilizata”. Iata spectacolul deplorabil al primului deceniu al secolului XXI.
Mafia politica de la Washington se comporta ca stramosii lor, baronii tīlhari medievali. Ultimii erau mai limitati, caci nu aveau tehnologia de azi. Condotierii moderni au īn doare cel mai sofisticat armament de distrugere īn masa produs vreodata. Uneltele cu care fac ei afaceri sunt cinismul si santajul. Rup tratatele si īsi īncalca angajamentele fara sa clipeasca din ochi. Declara razboi unei tari care nu le-a facut nimic si apoi merg sa se culce, avīnd constiinta īmpacata. Iata cine conduce lumea!
Nu e īntīmplator ca clica de la Washington e condusa de petrolisti. GW Bush este nu numai fiul tatalui sau: mai este fondatorul companiei petroliere Arbusto Oil. Mai e si un mare actionar la Spetrum 7 Energy, alta companie petroliera , si a mai fost director la Harken Oil ans Gas. Vicepresedintele Dick Cheney era presedinte la Halliburton Industries si e implicat īn Unocal, Exxon, Shell si Chevron - cam la toate companiile de petrol. Sa nu o uitam pe Condoleeza Rice. Ea a fost director la Chevron Oil si Caspian Oil. E asa de atasata de afacerile cu petrol, ca a denumit un tanc petrolier cu numele ei - Condoleeza! Sa nu fim naivi! Calculele lor politice sunt influentate de aceste legaturi pe care le au …
Acesti tīlhari imperialisti cautau doar un pretext sa atace. Deja companiile petroliere si-au īmpartit Irakul. Daca īi mai lasa pe cei de la ONU sa se joace, asta este numai pentru ca mai au nevoie de ceva timp pīna aduc toate trupele.
Desigur, orice clasa conducatoare istorica are nevoie de o ideologie pentru actiunile sale. La finele Evului Mediu condotierii si-au gasit o ideolgie īn scrierile lui Niccolo Machiavelli. Desi actualilor ideologi le lipseste finetea marelui florentin, actualele prostituate ideologice au muncit din greu spre a justifica nejustificabilul - crucificarea Irakului.
Contradictii īntre imperialist
Imperialistii americani, care arata un dispret profund fata de opinia publica internationala sunt deocamdata izolati. Cu exceptia britanicilor, ceilalti nu īi sprijina neconditionat. Nu le pasa, īnsa: stiu ca aceasta izolare este numai temporara, dubiosii lor “aliati” pot fi recīstigati printr-o combinatie de mita si santaj. Deja oficialii americani au declarat ca Rezolutia ONU nr.1441 le da baza legala a agresiunii, chia fara acordul Consiliului de Securitate. Cel mai probabil este ca atacul va īncepe īnainte de finele lui martie; dupa aceea vor avea probleme cu caldura desertului.
Īn aventura imperialismului american guvernul englez joaca un rol demn de dispret. Londra a trimis deja 40 000 soldati īn zona - o treime din armata britanica. Tony Blair este catelul Washingtonului, gata sa sara sa muste cīnd īi comanda stapīnul. Pretentia ridicola precum ca Anglia este partener egal cu SUA nu o crede nimeni - nici macar Blair. Dimpotriva, situatia de subordonat fata de Washington denota o situatie de subordonare a Regatului Unit īn politica mondiala. Politica lui Blair a redus Anglia īn situatia de satelit al SUA. De ce sa tratezi cu Blair cīnd ai putea trata direct cu stapīnul?
Tabara imperialista este divizata de contradictii. SUA, Franta si Rusia īsi disputa rolul de sef īn Orientul Mijlociu. Se cearta acum pentru un mandat explicit dat de Consiliul de Securitate de a-l dezarma pe Saddam. Certuri fara importanta. A trecut vremea fineturilor diplomatice. Protestele venite de la Paris si Berlin nu conteaza si se vor potoli dupa atac. Deja rusii si-au schimbat tonul si francezii si-l vor schimba si ei.
De fapt nici nu prea au ce face, doar nu o sa mearga la razboi contra SUA! O actiune unilaterala americana ara arata impotenta Consiliului de securitate (care si-a cam trait traiul, asa cum s-a vazut īn 24 martie 1999, odata cu agresarea Iugoslaviei, GZ) si ar arata neputinta Parisului si a Moscovei. Pusi īn fata faptului īmplinit, rusii au ajuns la pace cu americanii: īi sprijina īn Irak contra petrol, bani si mai multa īntelegere īn Cecenia …
Asa ca rusii au facut ceva zgomot la īnceput dar la momentul adevarului fac o īntoarcere cu 180 de grade. Li se vor oferi ceva concesii pe sub masa, ca sa-i rasplateasca pentru deranj. Cu francezii e un pic mai complicat. Ei au propriile interese īn Irak si vor sa arate ca mai īnseamna ceva īn politica mondiala. Dar si ei pot īntelege ca daca se opun prin veto īn Consiliul de Securitate, americanii vor ataca oricum si ei, francezii vor fi īn aceasta situatie umiliti (ceea ce e rau) si fara contracte (ceea ce e si mai rau).
Fara iluzii! Europenii nu sunt mai morali sau pasnici ca americanii, ci numai mai slabi. Atasamentul lor la pace si diplomatie are o explicatie: nu au dotarea militara a americanilor. SUA īsi croieste drum cu coatele īn comunitatea internationala impunīndu-si dorintele printr-o combinatie de amenintari, santaj si mita. Ca si cum lumea din “Nasul” s-ar muta din film īn politica mondiala.
Cum ramīne cu ONU?
Nimeni nu este mai orb decīt cel care nu vrea sa vada. Īn ciuda tuturor dovezilor din ultimii zece ani mai exista naivi care cred īn “legea internationala”. Acesti domni, bine intentionati, vor sa apeleze la ONU sa faca pace.
Reformistul de dreapta Tony Blair sprijina fatis imperialismul. Reformistii de stīnga cer ca sa nu se apeleze la forta decīt īn urma unei decizii a Consiliului de securitate. Ei nu spun “Nu, razboiului” ci “Nu razboiului neacceptat de ONU”. Aceiasi domni au aclamat adoptarea rezolutiei 1441 : dupa mintea lor era o victorie a pacii! Ei spun ca rezolutia 1441 nu vorbeste de razboi, ci numai de “inspectie” si “dezarmare”! Ei au apelat la Saddam sa coopereze cu Hans Blix, sa dea o sansa pacii, bla bla bla..
Acei care au batut toba pentru implicarea ONU au obtinut ce si-au dorit. ONU a votat rezolutia 1441 care, practic, īnseamna cale libera agresiunii! Īnca nu s-a uscat cerneala pe aceasta rezolutie ca acei domni au īnceput o noua campanie īn sensul ca Saddam minte si trebuie inspectat. La cīteva ore dupa adoptarea (unanima!) a respectivei 1441 vine Bush si cearta parinteste consiliul de securitate care pierde vremea cu discutii sterile.
Iata cum au servit acesti domni cauza pacii. Imediat dupa rezolutia 1441 Bush a īnceput fatis pregatirea atacului. Bush si Blair au tot repetat ca orice īncalcare a ei de Saddam va duce la un atac fara aprobarea Consiliului de Securitate. Chiar īnaintea votului de vineri care cferea dezarmarea Irakului, Bush a aprobat un plan pentru īnlaturarea lui Saddam.
Cearta despre rolul ONU nu a fost numai naivitate si miopie, dar a facut rau cauzei pacii. Votul din Consiliul de Securitate a devenit numai o perdea de fum, īn spatele careia agresorii sa poata aduce 200 de mii de soldati īn zona.
De multa vreme, Lenin atragea atentiei asupra miopiei politice a celor care credeau ca Liga Natiunilor poate īmpiedica razboiul. O numea “bucataria hotilor”. Ei, ONU a decazut astazi pīna la nivelul la care decazuse Liga Natiunilor. Acolo unde ONU a intervenit, a avut un rol contrarevolutionar - vezi Coreea sau Congo. La fel e si cu Irakul.
ONU nu este un arbitru impartial, ci vehiculul imperialismului mondial; un forum al puterilor capitaliste care ajung la īntelegeri pe probleme secundare. Īn probleme esentiale ONU nu are nici un cuvīnt de spus. Contrastul īntre impotenta ONU īn Palestina - unde a dat rezolutii pe care Israelul nu le respecta - si apararea agresiunii americane īn Irak este evident. ONU sta cu bratele īncrucisate pe cīnd Sharon macelareste zilnic civili palestinieni neīnarmati. Iar Bush - devenit mare aparator al rolului ONU - nu se simte deranjat ca de treizeci de ani Israelul scuipa pe toate rezolutiile ONU. NU, Bush īl sprijina pe Sharon!
Ce concluzie reiese? Caracterul reactionar al Organizatiei Natiunilor (ne)Unite si atitudnea utopica a acelor stīngisti care apeleaza la ONU “sa apere pacea”.
Mai reiese ca tot asa cum nu poate exista un arbitraj īntre clase antagonice, tot asa nu poate exista īntre natiuni. Nu este eprmis ca socialistii sa īsi faca iluzii īn legatura cu asta. Condamnam orice īncercare de a face ca soarta poporului irakian sa depinda de intrigile de la ONU. Asa nu vom face decīt sa gasim o scuza razboiului. Noi ne opunem atacarii Irakului - cu sau fara binecuvīntarea Consiliului de Securitate.
Democratie si imperialism
Concentrarea puterii si bogatiei Terrei īn mīini tot mai putine este o consecinta ineluctabila a stadiului de dezvoltare atins īn prezent de imperialism si de capitalismul monopolist, cīnd o mīna de monopoluri gigantice tin sub control majoritatea mijloacelor de productie.
Comertul mondial este controlat de maximum 200 de corporatii, majoritatea americane. Toate marile decizii ale lumii se iau de consiliile de administratie ale acestor mastodonti. Grupuscule de oameni, nealesi de nimeni, responsabili īn fata nimanui (decīt a propriilor actionari) decid destinele natiunilor. Ei decid daca milioane vor munci sau vor fi someri, daca vor avea ce mīnca sau nu, daca vor trai sau vor muri.
Comparata cu puterea lor, puterea guvernelor este nesemnificativa. Domnul GW Bush este presedintele celei mai puternice natiuni a lumii, dar īn realitate este numai o creatie a acestor monopoluri, a caror interese el trebuie sa le apere. El face aceasta īn mod constient - desi nu īntotdeauna inteligent - pentru ca el īnsusi este membru al clasei de baroni superbogati ai petrolului, baroni care constituie o patura decisiva īn rīndul oligarhiei americane. Ultimele lui reduceri de impozite au fost, evident, īn favoarea celor bogati. De fapt 45% din sumele economisite de populatie īn urma lor revin unui procent de 1% cei mai bogati din SUA.
Toata vorbaria despre democratie este o perdea de fum īn spatele careia acesti 200 de domni vor sa ascunda realitatea hidoasa a capitalismului monopolist care cauta sa domine lumea si sa oblige popoarele sa i se supuna.
Īn gura lui Bush si Blair pīna si cuvīntul “democratie” suna urīt: un sinonim al dictaturii bancilor si marilor corporatii; “pace” are ca sinonim dominarea militara a restului lumii de catre SUA iar “umanitarism” īnseamna interventie militara.
Īn epoca imperialismului, cuvīntul “imperialism” este lipsit de sens. Deciziile importante se iau īn afara parlamentelor, de conducerile marilor companii. Īn Anglia puterea a trecut dela Parlament la Guvern si dela guvern la o mica clica de consilieri din jurul lui Blair pe care nu i-a ales nimeni. Īn SUA putereae īn mīna unei camarile din jurul lui Bush. Asa este si īn celelalte tari pretind “democratice”. Opinia publica este tratata cu dispret si manipulata prin mass-media. Numai complexul militar-industrial si marile companii petroliere conteaza. Dar se īntrevede o schimbare īn SUA. Marile manifestatii antirazboinice dela Washington si San Francisco chiar īnainte de atac este un semnal pentru ce se poate īntīmpla.
Drepturile democratice sunt peste tot atacate iar aparatul de stat capata noi puteri. Se dau mereu legi “antiteroriste” - legi care mīine pot fi folosite īmpotriva activistilor sindicali sau de stīnga. Sub pretextul “luptei īmpotriva terorii” se limiteaza drepturile democratice si se voteaza mari sume de bani pentru serviciile de securitate, acre si-au demonstrat ineptia īn 11 septembrie 2001, dar a caror activitate nu īndrazneste nimeni sa o puna sub semnul īntrebarii. Tratamentul bestial al prizonierilor de la Guantanamo arata cruzimea calculata a imperialistilor americani. Torturarea sistematica, umilirea si supunerea la tratamente barbare a prizonierilor, īnca nejudecati o dovedesc cu prisosinta. Toate sunt acceptate fara mustrari de constiinta de “presa libera” pentru ca se presupune ca prizonierii ar fi teroristi.
Trebuie sa luptam cu toate puterile īmpotriva restrīngerii drepturilor democratice, īn primul rīnd dreptul la greva, la protest si demonstratie - pentru ele miscarea muncitoreasca a luptat zeci de ani si s-au cīstigat cu greu, īnvingīnd rezistenta acelorasi capitalisti care acum se pretind a fi “adevarati democrati”. Īn realitate, elita cea bogata a fost īntotdeauna dusmana democratiei si au tolerat-o distorsionata si emasculata numai īn urma presiunilor maselor. De aceea miscarile muncitoresti nu trebuie sa accepte sub nici o forma vreo restrictie īn numele asa numitului razboi īmpotriva terorii. Noi suntem interesati īn largirea drepturilor democratice deoarece creeaza conditii mai bune clasei muncitoare pentru schimbarea societatii. Suntem īnsa constienti ca nici un asemenea drept nu este īn siguranta atīta vreme cīt pamīntul, bancile si marile corporatii ramīn monopolul privat al unei oligarhii de bogatani.
Propaganda si diplomatie
Este un fapt ca orice razboi este precedat de o avalansa propagandistica destinata sa justifice agresiunea si sa ameteasca opinia publica prin demonizarea adversarului vinovat, īn intentia propagandei, de declansarea conflictului. Este necesar sa īncercam sa vedem prin perdeaua de fum a frazelor sforaitoare ce manevre diplomatice se fac, ce interese intra īn joc.
Probabil ca niciodata īn istorie nu a existat o asa de mare manipulare a stirilor ca azi. Niciodata cuvīntul de “libertate a presei “ nu a fost mai gol de continut. Mas-media este mobilizata sa sprijine razboiul. Īn SUA presa a fost īntotdeauna controlata si manipulata de corpul de presa al Casei Albe, care acum a ajuns sa fie un aparat impresionant. Cīnd va īncepe bubuitul tunurilor chiar si vocile care īsi exprima īndoiala vor fi reduse la tacere.
Īn epoca imperialismului este inutil sa speram ca presa si mass media va putea fi independenta. Īntr-o situatie īn care marile ziare sunt īn proprietatea unui numar mic de baroni ai mass-mediei, ideea de libertate a cuvīntului pentru editorialist nu poate evoca decīt un zīmbet cinic. Acelor ziare care ofera un fel de jumatate de opozitie pe probleme neimportante fac acest lucru numai pentru ca la momentul adevarului va fi nevoie de ele sa fie de partea capitalismului si imperialismului pe teme īntr-adevar importante.
Este datoria muncitorilor avansati sa studieze mendrele diplomatiei si sa īncerce sa deceleze adevaratele interese de clasa aparate de guvernele lor. Sa nu uitam niciodata ca principalul dusman este propria noastra clasa conducatoare si īn nici un caz sa nu credem ca burghezia sustine cauza pacii sau a democratiei īn vreo parte a globului.
Daca acceptam conducerea burgheziei īn politica internationala vom ajunge logic la acceptarea dictaturii ei si īn politica interna. Politica externa nu este decīt extinderea politicii interne. Razboiul este continuarea politicii externe normale prin alte mijloace. Nu avem o politica pentru timp de pace si alta, diferita, pentru timp de razboi. Si pe timp de pace si pe timp de razboi sa ne opunem “sefilor” burghezi si statului lor si sa luptam pentru apararea intereselor si independentei clasa muncitoare clasei muncitoare si a organizatiilor sale.
Reformistii vor īncerca sa ne convinga ca pe vreme de razboi lupta de clasa trebuie oprita de dragul “interesului national” si ca trebuie sa ne “sprijinim trupele”. Un truc cinic. Guvernele vor taia din fondurile sociale pe motiv ca “nu sunt bani”. Nu avem bani sa platim spitalele, profesorii, pompierii, nu avem bani sa construim case, spitale si scoli. Dar avem bani sa facem bombardiere si rachete de croaziera cu care sa omorīm oameni, avem bani sa invadam Afganistanul si Irakul si, mai ales, avem bani sa platim corporatiilor parazite si actionarilor lor …
Nu avem nimic comun cu cei ce propovaduiesc colaborarea de clasa, fie ea pe timp de pace sau de razboi. Vom spune adevarul verde īn fata muncitorilor: acest razboi este īn interesul baronilor petrolului, a complexului militar industrial si al imperialismului american. Este īmpotriva intereselor clasei muncitoare si al popoarelor lumii.
Despre trupe? Li se cere sa faca un lucru de rusine: sa-si verse sīngele spre profitul baronilor petrolului si fabricantilor de arme. Interesele soldatilor pot fi aparate doar printr-o lupta implacabila īmpotriva militarismului si imperialismului. Aceasta este prioritatea de acum a miscarii muncitoresti mondiale.
Numai clasa muncitoare din toate tarile nu are nici un interes īn razboaie si īn oprimarea altor popoare. Capitalismul produce imperialism si lupta pentru piete, materii prime si sfere de influenta. Capitalismul duce implacabil la razboi. Nu se poate lupta īmpotriva razboiului fara lupta pentru depasirea capitalismului.
Capitalismul īnseamna razboi
A aborda tema razboiului dintr-un punct de vedere pacifist sau sentimentaloid este o pierdere de timp. Ca si cum te-ai duce la un doctor care, īn loc sa te trateze, īncepe sa plīnga de mila ta. Te bucuri putin, dar e improbabil ca tratamentul sa te faci sanatos.
Pentru a putea lupta īmpotriva razboiului trebuie mai īntīi gasite cauzele lui, iar asta nu e posibil decīt daca gasim interesele de clasa din spatele lui. Lenin a spus de mult : capitalism = razboi. Acum ecuatia este mai adevarata ca atunci cīnd a fost scrisa. Criza generala a capitalismului se exprima prin instabilitate generala: economica, politica si militara.
Nici ONU si nici apelurile la pace nu īmpiedica razboaiele. Ele se īmpiedica prin mobilizare de masa si prin lupta revolutionara īmpotriva capitalismului si imperialismului. Īn ciuda schemelor Pentagonului, conflictul ce va sa īnceapa poate produce surprize. Planificatorii Pentagonului mizeaza pe un Blitzkrieg. Pariaza pe ocuparea rapida de capete de pod care vor fi aoi folosite pentru patrunderea fortelor aliate mai adīnc īn tara.
Motivele sunt clare. SUA e presata de vecinii Irakului, mai ales de Arabia Saudita, sa termine afacerea cīt mai repede si cu minimum de pierderi civile. Masarea unui mare numar de trupe americane īn zona este un motiv de īngrijorare pentru regimurile pro-occidentale din orientul mijlociu care se tem de reactia maselor.
Casa alba si Departamentul de Stat vorbesc despre o “tranzitie lina” de la atac la ocuparea unor parti din tara. Ei par siguri de ei - poate prea siguri. Dar ecuatia razboiului este plina de imponderabile, nimeni nu poate prezice sigur ce are sa fie. Napoleon a aratat de mult ca razboiul este cea mai complicata ecuatie. Nu putem prezice de exemplu morala armatei si a poporului irakian. Nu e clar pīna unde vor fi dispusi sa lupte pentru regimul actual. Totusi, irakienii vor lupta un razboi defensiv, nu īn Kuweit, ci īn propria tara. Īl urasc pe Saddam, dar si pe americani. A doua parte a ecuatiei poate duce la surprize neplacute pentru invadatori.
Nu va fi o treaba simpla sa ocupi o tara ca Irakul. Unii generali īnteleg asta. CIA are rezerve serioase de asemenea. Daca americanii nu au īnaintat īn 1991 spre Bagdad, nu au facut-o din motive sentimentale; ci din calcule politice. Acum 12 ani Dick Cheney argumenta ca invadarea Irakului ar fi periculoasa. Poate ca stia ceva. E adevarat, armata irakiana s-a dezintegrat repede atunci. Dar acum e ceva diferit. Daca se ajunge la lupte de strada la Bagdad, pierderile americane ar putea fi ridicate. Irakienii se vor apara pe propriul teren. Saddam si clica lui vor lupta pentru supravietuire - biologica, nu la putere. Si, desi irakienii nu au armele de distrugere īn masa atribuite lor de Bush, poate ca le-o mai fi ramas cīte ceva cu care sa cauzeze pierderi considerabile agresorilor.
Asta nu īnseamna ca SUA vor fi īnfrīnte īn Irak. Superioritatea militara estre colosala; victoriamilitara este sigura, nu este sigur pretul ei. Pot aparea si alte surprize neplacute. Īn Iulie 2002, īntr-un exercitiu de razboi numit “Millenium Challenge” - care a costat 250 milioane de dolari, cel mai mare joc militar al tuturor timpurilor - trupele combinate americane au fost folosite īmpotriva lui “Saddam” - Paul Van Riper, un general īn rezerva, care conducea oastea celor rai. Rezultatul - armata americana a “pierdut” 15 nave de lupta si au fost “ucisi” - cu cerneala - peste 1000 de militari. Apoi exercitiul a fost oprit.
Mai e problema moralului trupelor anglo-americane. Nu va fi un razboi popular acasa, nici la Londra si nici la Washington. Chiar unii ofiteri NATO si-au exprimat dubii despre el. 65% din pilotii britanici se opun razboiului. Daca pierderile aliate vor fi mai mari decīt cele prevazute, aceasta ar afecta serios moralul nu numai al trupelor, ci si al populatiei americane. Jocul lui Bush e riscant - si e posibil ca el sa fi calculat gresit.
Dupa victorie, de-abia atunci vor īncepe adevaratele probleme politice. Adesea razboaile s-au terminat cu revolutii. Monstruozitatea agresiunii actuale va avea sigur efecte neprevazute. Va urma o perioada de haos īn Irak si īn zona. Regimurile pro-occidentale din Egipt, Iordania si Arabia Saudita sunt nelinistite de faptul ca razboiul i-ar putea scoate pe oameni īn strada si ar rasturnade la putere aceste regimuri corupte detestatede populatie. Asa ca ei spera (degeaba) ca nu va fi razboi.
Muncitorii si tineretul din statele arabe se mobilizeaza īmpotriva imperialismului; totusi, nu ajunge. Īn ultimii 50 de ani potentialul enorm al popoarelor din Orientul Mijlociu si Africa de Nord a fost irosit de regimuri burgheze corupte, marionete ale imperialistilor. Sacrificiile imense ale popoarelor pentru a-si capata independenta nu au dus la nimic. Lumea araba este mai dependenta de imperialism azi decīt oricīnd. Se apropie vremea schimbarii! Revolutia antiimperialista va putea īnvinge daca se transforma īn revolutie anticapitalista a muncitorilor si taranilor arabi, pentru rasturnarea de la putere a regilor, latifundiarilor si capitalistilor arabi.
Enormele resurse ale acestei arii vor putea fi folosite īn interesul popoarelor numai prin crearea unei federatii socialiste a tarilor din Orientul mijlociu si Nordul Africii. Balcanizarea lumii arabe a facut-o īn trecut neputincioasa si lipsita de aparare īmpotriva imperialismului. Revolutia socialista va sterge granitele artificiale care separa o suta de milioane de oameni cu aceeasi limba, istorie si cultura. Numai o reolutie socialista va putea rezolva problemele palestinienilor, evreilor, kurzilor, coptilor, druzilor, berberilor si a celorlalte populatii din regiune. Capitalismul nu a dat popoarelor de aici nimic; numai socialismul le mai poate salva.
Mai īntīi tunuri si apoi pīine
Asteptarea nu e buna pentru afaceri. Pe masura ce tendinta spre razboi devine irezistibila, bursele scad. Cresc preturile la titei, si vor mai creste. Investitorii devin nervosi. Somajul va mai creste si el. Se amīna visul unei revigorari economice. Criza īnseamna si mai putini bani la buget. Cheltuielile de razboi vor fi platite deci prin scaderi ale procentelor de buget planificate pentru sanatate, asigurari sociale, īnvatamīnt : prin reducerea cheltuielilor publice. Vom simti pe pielea noastra ce īnseamna asta. Daca ne vom plīnge, raspunsul va fi “Traim vremuri grele. Trebuie sa facem sacrificii īn interesul national”. Adica al bancilor si corporatiilor transnationale. Ni se va spune ca bogatia unei natiuni nu este nelimitata. Va trebui sa fim patrioti si sa strīngem putin cureaua. Totusi, profiturile celor bogati sunt sacre. De ei nu ne putem atinge! “Timpurile grele” vor fi pentru saracime. Adica “tunurile īnaintea pīinii”. Amenintarea terorista este o scuza comoda. SUA s-au angajat īntr-o cursa colosala de reīnarmare. Pentru asta trebuie bani. Asa ca argumentul “nu sunt bani” pentru nevoile oamenilor este fals.
Dreapta ne acuza pe noi, marxistii, ca vrem sa lasam natiunea fara aparare. Fals. Nu suntem pacifisti si stim ca e nevoie de armata. Dar nu de acest fel de armata. De o armata care sa apere interesele poporului. Actualele armate ale tarilor imperialiste nu au rol de aparare, ci de jaf si de a aduce profit negustorilor de arme. Ele genereaza o birocratie parazita care suge din ce īn ce mai mult din averea creata de masele muncitoare.
Razboiul din Golf din 1991 a costat Marea Britanie īntre 2,5 si 3 miliarde de lire sterline. Pe atunci Anglia a reusit sa plaseze cea mai mare parte a notei de plata aliatilor. Acum Gordon Brown, cancelarul trezoreriei britanice, a pus de o parte 1 miliard de lire sterline pentru viitorul conflict. Expertii au calculat īnsa ca, daca razboiul se prelungeste, cifra ar putea ajunge la 5 miliarde. Ca sa avem idee de prioritatile lor, cu acesti bani s-ar putea usor ajunge la mult visatul 7% din buget cheltuit pentru sanatate.
De la sfīrsitul celui de al doilea razboi mondial SUA au cheltuit 19000 miliarde de dolari pe īnarmare. Daca īn viitorii 2000 de ani vom cheltui zilnic 26 milioane de dolari, īnca nu am ajunge la suma de care am scris. Banii astfel cheltuiti ar fi fost suficienti pentru a īmbunatati nivelul de viata al īntregii omeniri. Numai acest detaliu si ajunge pentru a īntelege īn ce hal de putreziciune a ajuns capitalismul īn perioada aceasta a senilitatii lui.
Militaristii nu vor sa apere natia, ci sa creeze un aparat monstruos destinat viitoarelor razboaie cu rivalii capitalisti. Razboiul este o consecinta legica a capitalismului. Pentru īnarmarea generalilor cu jucariile lor costisitoare vor plati muncitorii si clasele mijlocii, fara a fi īntrebati. Dar aceasta masinarie s-a dovedit ineficace la 11 septembrie 2001 si de atunci s-a angajat īn activitati care, departe de a reduce ricul terorismului, l-au crescut.
Razboi īmpotriva terorii? Ce faci cu bomba atomica si bombardiere īmpotriva unui grup de fanatici īnarmati cu bricege si cuttere de taiat hīrtie?
Agresiunea neprovocata īmpotriva Irakului nu are nimic de a face cu “razboiul īmpotriva terorii”. Are de a face cu ambitia SUA de a obtine controlul total asupra petrolului din lume. Sigur ca suntem contra lui.
Nici un ban, nici un soldat, nici un glont pentru razboiul imperialist din Irak! Nu - cheltuielilor militare. Ce propunem īn schimb? Cheltuirea banilor pe proiecte sociale utile: case, scoli, spitale, pensii!
Pentru nationalizarea imediata a industriei de armament si confiscarea profiturilor fabricantilor de arme!
Pentru nationalizarea si planificarea economiei!
Īmpotriva imperialismului, militarismului si a capitalismului!
Este sigur ca razboiul acesta nu este decīt īn interesul imperialismului si al companiilor petroliere din spatele clicii de la Casa Alba. Chiar īn SUA lucrurile sunt mai complicate decīt crede GW Bush. Daca armata va avea pierderi serioase, ce bruma de sprijin popular este acum pentru razboi se va evapora. Succesele electorale ale republicanilor se vor īntoarce īmpotriva lor. Nu e nici acum entuziasm īn SUA pentru razboi, ci numai o acceptare placida a necesitatii lui. Si nu s-a tras īnca primul foc.
Īn alte tari opinia publica e īmpotriva razboiului. Īn Anglia, īn afara clicii din jurul lui Blair (care a pierdut simtul realitatii) nu prea e sprijin pentru agresiune. Īn majoritatea tarilor europene opozitia e fatisa. Ne asteptam la cresterea unei serioase miscari antirazboinice.
Orice socialist, orice muncitor constient, orice sindicalist, orice tīnar care vrea sa lupte pentru o viata mai buna sa se implice īn miscarea īmpotriva acestui razboi imperialist nedrept, de jaf si cotropire. Trebuie creata o baza de masa cīt mai larga īmpotriva lui. Sa ne opunem razboiului imperialist din Irak prin orice mijloace.
O prioritate este formarea de comitete antirazboinice īn fiecare oras, unde sa intre sindicalisti, socialisti, comunisti, tineri activisti, studenti, imigranti, oricine este dispus sa militeze.
Sa ne unim pentru a organiza o campanie de masa īmpotriva razboiului cu demonstratii, pichetari, manifeste oriunde, īn scoli si universitati si fabrici. Sa facem auzita vocea poporului!
Sa denuntam orice īncercare a imperialismului de a folosi facilitatile altor tari īn opera lor criminala! Campania īnceputa īn Belgia pentru a explica folosirea porturilor īn scopuri agresive este un exemplu care ne poate mobiliza. Initiativa Uniunii Studentilor Spanioli de a chema la o lupta internationala a studentilor īmpotriva razboiului trebuie sprijinita si popularizata!
Īn primul rīnd sa īncercam sa obtinem sprijinul sindicalistilor. Fiecare sindicat trebuie sa dea rezolutii īmpotriva razboiului. Unde e posibil, am putea pune problema unei greve īmpotriva razboiului. Problema ar trebui pusa pe lista celor ce trebuie avute īn vedere de centralele sindicale. Daca stim ce si cum sa spunem, muncitorii vor fi cu noi. Deja doi mecanici de locomotiva din Anglai au refuzat sa faca un transport de armament spre Golf. Sa-i popularizam! Sa speram ca atritudinea muncitorilor fata de razboi va iesi din pasivitate.
Sa luptam īmpotriva razboiului, dar folosind mijloace si tactici corecte: tactica muncitoreasca, politica socialismului si internationalismului cu perspectiva transformarii socialiste a societatii īn tara si īn lume.
Sa ne opunem razboiului acesta criminal!
Jos cu imperialismul si capitalismul
Nu - razboiului! Da - luptei de clasa!
Tipareste-l, distribuie-l si popularizeaza-l īn scoli, universitati, manifestatii antirazboinice! Semneaza-l si fa-i si pe altii sa īl semneze ! Spubneti-ne cum decurge miscarea la voi ! Cotacteaza-ne la contact@marxist.com.
London, February 6, 2003